(1) Sanctiunile contraventionale complementare au ca scop înlaturarea unei stari de pericol si preîntâmpinarea savârsirii altor fapte interzise de lege
si se aplica prin acelasi proces-verbal prin care se aplica si sanctiunea principala a amenzii sau avertismentului.
(2) Sanctiunile contraventionale complementare sunt urmatoarele:
a) aplicarea punctelor de penalizare;
b) suspendarea exercitarii dreptului de a conduce, pe timp limitat;
c) confiscarea bunurilor destinate savârsirii contraventiilor prevazute în prezenta ordonanta de urgenta ori folosite în acest scop;
d) imobilizarea vehiculului;
e) radierea din oficiu a înmatricularii sau înregistrarii vehiculului, în cazurile prevazute la art. 17 alin. (4);
f) ridicarea vehiculelor stationate neregulamentar.
(3) Pentru încalcarea unor norme la regimul circulatiei, pe lânga sanctiunea principala sau, dupa caz, a uneia dintre sanctiunile contraventionale complementare prevazute la alin.(2) lit.c), d) si f), în cazurile prevazute la art.108 alin.(1) se aplica si un numar de 2, 3, 4 sau 6 puncte de penalizare.
(4) Suspendarea exercitarii dreptului de a conduce se dispune de catre seful politiei rutiere a judetului sau a municipiului Bucuresti ori înlocuitorul acestuia, pe raza careia a fost savârsita una dintre faptele prevazute la art.100 alin.(3), art.101 alin.(3) si art.102 alin.(3) sau de catre seful politiei rutiere din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române ori adjunctul acestuia pentru faptele constatate de
(5) Confiscarea se dispune de catre politia rutiera prin procesul-verbal de constatare a contraventiei, odata cu aplicarea sanctiunii amenzii.
(6) Sunt supuse confiscarii:
a) mijloacele speciale de avertizare luminoase
si sonore detinute, montate si folosite pe alte autovehicule decât cele prevazute la art.32 alin.(2) si (3);
b) dispozitivele care perturba functionarea mijloacelor tehnice de supraveghere a traficului;
c) placutele cu numarul de înmatriculare sau înregistrare care nu corespund standardelor în vigoare si care sunt montate pe vehicule;
d) vehiculele cu tractiune animala, când circula pe drumurile publice pe care le este interzis accesul ori pe alte trasee decât cele stabilite de autoritatile publice locale.
(7) Imobilizarea unui vehicul consta în scoaterea acestuia în afara partii carosabile, pe acostament sau cât mai aproape de marginea drumului, si punerea lui în imposibilitate de miscare prin folosirea unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare.
(8) Imobilizarea unui vehicul se dispune de catre politistul rutier, ca urmare a savârsirii de catre conducatorul acestuia a uneia din faptele prevazute la art.117 alin.(1).
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu