(1) Imobilizarea unui vehicul se dispune de catre politistul rutier în cazul savârsirii de catre conducatorul acestuia a uneia dintre urmatoarele fapte:
a) conducerea unui vehicul neînmatriculat
sau neînregistrat ori cu numar de înmatriculare sau de înregistrare fals ori fara a avea montate placutele cu numarul de înmatriculare sau de înregistrare;
b) conducerea unui vehicul a carui stare tehnica pune în pericol grav siguranta circulatiei, deterioreaza drumul public sau afecteaza mediul;
c) conducerea unui vehicul cu încalcarea regulilor referitoare la transportul marfurilor periculoase ori cu gabarite si/sau mase depasite;
d) conducerea unui vehicul despre care exista
e) refuza sa se legitimeze;
f) se afla sub influenta bauturilor alcoolice, a produselor sau substantelor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, iar conducerea vehiculului
nu poate fi asigurata de o alta persoana;
g) nu respecta timpii de conducere si de odihna prevazuti de lege.
(2) Imobilizarea unui vehicul se dispune si în cazul în care conducatorul acestuia ori unul dintre pasageri savârseste o fapta de natura penala sau este urmarit pentru savârsirea unei infractiuni.
(3) Pentru oprirea fortata sau imobilizarea în cazurile prevazute la alin.(1) si (2), politia rutiera poate utiliza dispozitive speciale omologate.
(4) Procedura de imobilizare a vehiculelor în cazurile prevazute la alin. (1) si (2) se stabileste prin regulament.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu